Avertisment de la un mesager al crizei - 10 noiembrie 2011

Dupa o perioada de aproape doi ani de absenta din atentia opiniei publice, una dintre cele mai interesante personalitati din industria fondurilor de investitii, britanicul Hugh Hendry, a revenit pentru a lansa noi avertismente asupra cursului economiei globale. Cunoscut pentru faptul ca a anticipat criza, Hendry sustine ca suntem pe cale sa incheiem o epoca marcata de o prosperitate fara precedent in istoria omenirii. El se considera un mesager al acestei vesti proaste pe care liderii globali sunt inspaimantati sa ne-o transmita.Hugh Hendry, partener si Chief Investment Officer la Ecclectica Asset Management, a fost invitat recent la o conferinta organizata de London School of Economics, unde a prezis un viitor sumbru pentru industria financiara. "Mai bine mergeam sa vorbesc la Societatea Tinerilor Fermieri", a zis acesta. Escaladarea spiralei datoriilor din statele dezvoltate ne va arunca intr-o depresiune economica importanta, iar asteptarile legate de o salvare din zona asiatica sunt nefondate. Dimpotriva, el se asteapta la o scadere cu 25% a produsului intern brut al Chinei in urmatorii ani, un fenomen pe care in momentul de fata investitorii nu il iau in calcul.Strategia investitionala a lui Hendry vizeaza exact fructificarea aparitiei unor astfel de elemente neprevazute. In anul 2008, cand cele mai multe dintre fondurile de investitii au consemnat scaderi semnificative ale portofoliilor, Ecclectica a obtinut un randament de 31,2%. Abordarea lui Hendry il face insa sa subperformeze celorlalte fonduri atunci cand in pietele financiare nu se intampla nimic rau. Daca anii 2009-2011 nu au fost extraordinari, acum insa managerul de fond le da investitorilor sai o veste buna: un nou seism financiar se apropie. "Este sah mat. Peste tot este sah mat", a zis Hendry, saptamana trecuta, la o conferinta organizata de societatea analistilor financiari - CFA din Sacramento, statul California.Modelul de functionare al economiei globale, bazat pe consumul in America al marfurilor produse in Asia, se apropie, in ansamblul sau, de un impas. SUA au rupt acest circuit prin programele de relaxare cantitativa ale bancii centrale. Acestea au exportat dolari inflationisti in statele asiatice, care au fost nevoite sa ridice dobanzile pentru a contracara fenomenul scumpirilor. Economia mondiala isi opreste, in consecinta, motoarele. Ce urmeaza? Raspunsul il da tot Hendry: "Un crah, desigur". Contrar consensului pietei care priveste productivitatea Chinei ca o compensare a slabiciunii economiilor dezvoltate, managerul de la Ecclectica apreciaza ca aceasta tara se va afla chiar in epicentrul crizei care urmeaza. El respinge analogia pe care o fac analistii intre industrializarea Chinei din ultimii zeci de ani si avansul economic al Americii din secolul al XIX-lea. El spune ca, atunci, mediul de afaceri nord-american a alocat capitalul in zonele unde aducea cel mai ridicat randament. Operand pe un standard aur foarte rigid, antreprenorilor li se dadea sansa de castig. Una singura insa. Nu exista bailout, iar in picioare rezistau doar business-urile viabile.Economia Chinei, dimpotriva, functioneaza intr-un sistem monetar relaxat care a impins-o in capcana alocarii gresite a capitalului. In aceasta tara se construiesc poduri catre nicaieri si zgarie-nori de birouri pentru nimeni. Nu se maximizeaza randamentul capitalului si, chiar daca PIB-ul creste cu 10% pe an, datorita constructiilor si platii muncitorilor, aducerea unor cladiri de birouri intr-o piata cu o rata de neocupare de 20% nu creeaza avutie. Hendry insista pe acest conflict intre aportul la produsul intern brut si abilitatea Chinei de a pune bazele unei avutii nationale sustenabile. "Inteleptii nu investesc in supracapacitati", a zis acesta in conferinta de la London School of Economics.China a directionat resurse pornind de la premisa puterii suverane in detrimentul ideii de putere economica ce ar trebui sa aiba in centru crearea de valoare adaugata si randamentul capitalului investit. Astfel, economia tarii este construita pe fundatii de nisip. Hendry se asteapta la un declin de 25% al PIB-ului Chinei in urmatorii ani, mai mare chiar decat cel al statelor dezvoltate. Argumentul sau este acela ca in Marea Depresiune din 1929-1933, contractia economiei puterii emergente SUA a fost de 25%, mai mare decat cea a puterii care intra in umbra, Marea Britanie consemnand o diminuare de numai 8% a produsului intern brut in acelasi interval de timp.Criza va deveni mondiala urmand sa se propage pe canalul valutar, unde legarea dolarului de moneda Chinei este considerata esentiala pentru insecuritatea economica a perioadei. Rigiditatea valutara va afecta din plin si Europa, unde introducerea monedei euro a avut efecte negative. Hendry atrage atentia ca spirala datoriilor tarilor Europei se escaladeaza inca de la formarea Uniunii Europene, iar aceasta va impinge continentul catre criza. Presiunile pentru dezintegrare se vor mari abia in momentul in care pe scena politica din Germania va aparea o formatiune care sa preia mesajul ziarelor populare si a majoritatii cetatenilor care nu sunt de acord cu strategia rostogolirii si iertarii datoriilor.Hugh Hendry nu crede ca hiperinflatia va marca perioada de criza pe care o intrevede. El este pus in garda de credinta raspandita in mediul financiar potrivit careia hiperinflatia este inevitabila. Ecclectica a cumparat aur in 2003, atunci cand nu il voia nimeni, insa aglomerarea investitorilor in aceasta piata de teama faptului ca politicile monetare relaxate vor conduce la inflatie poate fi privita din punct de vedere contrar, ca un moment bun sa pariem ca se va intampla invers. Cum in statele dezvoltate 70% din costurile unui business sunt reprezentate de forta de munca, nu poate fi inflatie fara cresteri salariale, fapt pentru care probabilitatea aparitiei hiperinflatiei sau ca dolarul sa isi piarda intreaga valoare este foarte scazuta. "Pentru ca aceasta sa devina realitate ar trebui sa fie ceva ca un meteorit care sa loveasca Pamantul, ceva profund negativ, astfel incat sa zdruncine cursul economiei globale", a declarat Hendry, la Londra, adaugand ca numai atunci bancile centrale ar putea interveni brutal, cu masuri excesive. Managerul de fond a reluat ideea si in conferinta de la Sacramento, spunand ca doar "mama tuturor crizelor" ne-ar putea aduce hiperinflatia.