Banii conteaza! - 03 mai 2012

Cum se face ca atat de putini economisti au anticipat criza care a zguduit lumea financiara in anii 2007-2009? Raspunsul incepem sa il aflam incetul cu incetul. Majoritatea acestora foloseau modele economice care subestimau importanta pietei creditului, a banilor si a rolului jucat de banci in economie. Acumularea datoriei in sistemul financiar a fost procesul ingrijorator, dar ignorat de cea mai mare parte a economistilor, a investitorilor si antreprenorilor luati prin surprindere de criza.Un studiu intocmit recent de Rezerva Federala Americana din San Francisco ne spune acest adevar: creditul a fost tot timpul neglijat in modelele economice moderne. El a fost insa protagonistul recesiunii precedente, jucand un rol pe care nu l-a mai avut de la Marea Depresiune din anii '30, fapt pentru care tot mai multi economisti tind sa il ia in considerare, afirma raportul citat.Nu suficient de multi, considera Steve Keen, profesor la University of Western Sydney, Australia, unul dintre economistii care au anticipat actuala criza. Ce a scapat economistilor din lumea larga pentru Keen a fost simplu. De ce? Tocmai pentru ca in modelele sale a inclus aceste componente, ignorate de economistii neoclasici: bancile, banii si datoria. Profesorul australian a avut recent o disputa stiintifica intr-o serie de articole cu laureatul Premiului Nobel Paul Krugman, care i-a raspuns in New York Times. Intrebat intr-o emisiune la Russia Today care a fost obiectul disputei, Keen a rezumat: "Fac parte dintr-un grup de economisti neconventionali care sustin ca nu poti modela economia fara sa incluzi rolul bancilor, al datoriei si al banilor, iar Krugman este parte a unui establishment economic care de 30 sau 40 de ani a continuat sa sustina ca poti modela economia capitalista de ca si cum nu ar avea banci in ea, nu ar avea bani si nu ar avea datorie."Ditamai muntele de datorii pe care nu il vede nimeniStudiul Fed-ului din San Francisco vine in aceeasi linie neconventionala si spune ca intoarcerile majore din piata creditului sunt cruciale pentru intelegerea evenimentelor economice recente. "Modelele economice moderne, in general, omit bancile si industria financiara", scrie autorul lucrarii, Òscar Jordà, fost profesor de Economie la University of San Diego, California. Acest lucru nu a parut problematic atat timp cat sectorul financiar a fost stabil. In SUA, in ultimele decenii, economia a crescut cu o medie anuala de 4%, inflatia a fost de 2% pe an, iar somajul s-a mentinut la aproximativ 4%.Marea Recesiune traversata recent a schimbat paradigma, iar efectul de parghie si creditul excesiv sunt considerate de tot mai multi drept calcaiul lui Ahile al capitalismului. Istoria este insa plina de astfel de exemple in care crizele financiare ii silesc pe economisti sa reinvete rolul pe care creditul il joaca in economie.Steve Keen este contrariat de faptul ca economisti precum Krugman spun ca nu trebuie sa acordam mare atentie bancilor si datoriilor, intrucat acestea ar fi irelevante pentru macroeconomie. Aceasta pozitie este de neinteles, cu atat mai mult cu cat este admis in opinia publica faptul ca actuala criza a fost precipitata de comportamentul iresponsabil al bancherilor. Reteta ignorarii elementelor amintite recomandata de Krugman este considerata gresita de catre Keen in primul rand datorita unei realitati de netagaduit: "Traim in mijlocul unei crize bancare cauzate de prea multa datorie".Abia acum ne gandim la problema creditului excesivJordà are o viziune similara: "Creditul este critic pentru a intelege corect evenimentele economice actuale". Creditarea a cunoscut o adevarata explozie dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa ce, pana atunci, creditul nu crescuse decat in ritmul avansului economiei reale. Destramarea sistemului de la Bretton Woods in anii '70 a condus la o majorare dubla a creditului in raport cu productia reala.O analiza a crizei din 2008 sustine ideea ca aceasta a fost provocata de creditul excesiv. "Tarile care au experimentat cele mai mari boom-uri ale creditului, precum Marea Britanie, Spania, statele baltice, Irlanda si Statele Unite, cunosc si cele mai greoaie reveniri. Economiile care au intrat in recesiune cu un leverage mai scazut, precum Germania, Elvetia sau tarile cu piete emergente, au iesit de pe panta negativa mai repede", scrie studiul Fed-ului din San Francisco.De aici apare ca legitima intrebarea daca nu cumva creditul excesiv este in sine rau. Jordà spune insa ca sunt si contraargumente puternice. Unul dintre acestea este dat de un studiu empiric realizat pe experienta a 14 tari dezvoltate pe o perioada de 140 de ani. Astfel, reiese ca perioadele de crestere intr-un ritm ridicat al creditarii se reflecta in perioade de performanta economica peste medie, cu majorari ale produsului intern brut mai mari de 4% pe an.De ce revenirea nu poate fi rapidaProblema vine la spargerea baloanelor speculative, subliniaza Keen in lucrarile sale. In interventia sa recenta spune ca, in America, raportul dintre cantitatea de datorie si produsul intern brut a atins un varf in timpul Marii Depresiuni si un al doilea in 2007, de unde a inceput si declinul. "Cele doua depresiuni economice pe care le-am avut in ultimul secol coincid, ambele, cu o crestere abrupta a raportului dintre datorie si PIB. (...) Ultimele doua depresiuni au avut bule ale creditului", a declarat Keen.Indiferent de geneza recesiunilor, mai mult leverage rezulta in recesiuni mai adanci si reveniri mai incete, aminteste lucrarea Fed-ului din San Francisco. Mai mult decat atat, in crizele financiare, levierul este asociat cu un declin mai abrupt si mai persistent al consumului pe masura ce gospodariile populatiei incearca sa-si repare balantele financiare. De vreme ce consumul constituie mai mult de doua treimi din alcatuirea PIB-ului Statelor Unite, nu este surprinzator ca pierderile in zona de productie urmeaza o traiectorie similara.Veniturile slabe si procesul de achitare a datoriilor pun presiune pentru scaderea preturilor chiar si intr-un mediu dominat de rate de dobanda coborate. "Declinul simultan al preturilor si al cantitatii de credit este considerat o trasatura standard a scaderii cererii de credit", spune Jordà. Revenirea dintr-o recesiune care este consecinta unei crize financiare este mai grea si ia ani de zile. Dobanzile mici conduc la o criza a investitiilor care agraveaza declinul. Acestea isi revin doar la doi ani dupa intrarea in recesiune, iar efectul lor neproducandu-se decat mai tarziu, intarzie si procesul de recuperare economica. In SUA, dupa socul din 2008, somajul inca se situeaza in apropiere de 10%, iar investitiile se afla cu 30% sub nivelurile in care se aflau, de regula, in medie, in aceasta etapa a recesiunii.Nu intelegem natura crizei pe care o traversamDaca aceste crize de balante financiare sunt de cu totul alta natura decat cele de supraproductie si stocuri, atunci si intelegerea lor trebuie sa fie diferita. Nu se intampla asa si tocmai de aceea estimarile risca sa fie eronate. "Orice prognoza care asuma ca revenirea din Marea Recesiune se va asemana cu precedentele reveniri de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial poarta riscul de a supraestima cresterea economica viitoare, activitatea de creditare, ratele de dobanda, investitiile si inflatia", spune studiul Fed-ului din San Francisco. Concluzia acestuia este aceea ca economistii trebuie sa acorde o mai mare importanta creditului pentru o intelegere a ciclului de business. "Interactiunea dintre sistemul financiar si economia reala ramane punctul slab al modelarii macroeconomiei moderne", conchide Jordà.