Confuzii inradacinate in epoca inflatiei persistente - 02 decembrie 2013

Escaladarea balonului creditului si inflatia ultimelor patru decenii au deteriorat intelegerea unor concepte economice importante, spune analistul financiar Dylan GriceConfundarea avutiei cu hartiile de valoare, schimbarea perceptiei asupra riscului, obsesia pentru crestere si confuzia intre bani si capital sunt elementele care ne fac sa vedem gresit economiaO perioada de inflatie fara precedent, de 40 de ani, ne-a lasat nu numai cu o povara a datoriilor cum nu a fost vreodata in istorie, ci si cu o intelegere gresita a realitatilor economice, spune Dylan Grice, analist la compania financiara Edelweiss Holdings. In ultima sa nota catre clienti, preluata de publicatia online Zero Hedge, Grice, care anterior a lucrat pentru divizia de cercetare a bancii franceze Societe Generale, afirma ca inflatia creditului, ca orice tip de inflatie, amesteca lucrurile si trimit semnale false.Deceniile de inflatie pe care le-am parcurs au marcat o redistribuire de inflatie de la cei saraci catre cei bogati, iar aceasta marire a discrepantelor sociale a lasat loc neincrederii. Banii sunt bazati pe incredere, iar devalorizarea lor prin inflatie determina si o erodare a increderii. Accesul la credite, si implicit intaietatea la banii inflationisti, il au in primul rand cei bogati, iar aceasta mareste diferenta sociala.Acumularea de capital presupune sa cheltuiesti mai putin decat castigi, sa consumi mai putin decat produci; muncesti din greu sa acumulezi avutie. Aceasta cere rabdare, cumpatare si munca grea - este procesul natural de formare a capitalului. Inflatia impinge la un comportament opus celui care impinge economia in sus: daca banii de astazi vor valora mai putin maine, cumpatarea nu are sens; numai idiotii economisesc. Rabdarea este, de asemenea, pedepsita, mai rational fiind sa cheltui cat mai repede cu putinta.Dincolo de atentatul la comportamentul economic virtuos, inflatia ne-a alterat insasi perceptia realitatilor economice, iar acest fenomen este intr-atat de adanc incat se reflecta pana la nivelul limbajului.Avutia, o gramada de hartiiInflatia distorsioneaza felul in care percepem avutia creata. In sprijinul acestei afirmatii, Grice aduce in discutie faptul ca pana in 1980 in carti sintagma de "administrare a avutiei" era doar marginal utilizata. Cum asa? Nu am avut avutie pana in 1980? Nu trebuia administrata si atunci? Realitatea este ca acest credit abundent creat in ultimele decenii a distorsionat insasi ideea de avutie. De atunci a aparut o clasa de paraziti (manageri ai activelor) care se prezinta ca administratori ai avutiei.Analistul financiar isi aminteste ca a asistat la o intalnire in care un astfel de manager isi promova serviciile sale de "administrare a avutiei". Atunci un italian i-a spus ca are o avere in familie (o vie si o fabrica de vin in Italia, o ferma in Spania si detineri imobiliare in Europa si America Latina) si l-a intrebat daca il poate ajuta sa o administreze. Bancherul a ramas descumpanit; el se gandea numai la averea financiara, respectiv hartii de valoare si portofolii calculate electronic.Omul nostru se gandea la lichiditate, insa lichiditatea nu este avutie. Grice subliniaza ca avutia nici nu trebuie sa fie toata lichida. Ai nevoie de lichiditate ca sa iti platesti facturile curente, sa iti intretii casa, sa iti sustii copiii la scoala si pentru cheltuielile neprevazute. Nu este insa cazul ca averea sa fie complet lichida. Un asemenea portofoliu ar reprezenta doar o nisa pentru cativa traderi din pietele financiare si speculatori talentati, dar putini sunt cei care folosesc asemenea metode de administrare activa a hartiilor de valoare. Ce treaba are administrarea activelor financiare cu avutia reala?, se intreaba analistul de la Edelweiss.Ce mai inseamna riscul in ziua de azi...O importanta distorsiune de limbaj dezvoltata in era financializarii este felul in care percepem riscul. Grice observa ca pana in anul 1980 sintagma "administrare a riscului" a fost doar marginal folosita. De ce? Nu existau riscuri pana in 1980? S-a schimbat natura riscurilor de atunci? Odinioara acestea nu trebuiau avute in vedere? Adevarul este insa altul; acum la nivel de concept oamenii asociaza riscurile cu volatilitatea. De fapt, volatilitatea nu este risc si chiar este periculos sa consideram ca ar fi, spune Grice. Sunt o multime de riscuri la care cei care detin capitalul sa se gandeasca. Ramane insa un paradox acela ca cei care administreaza riscurile in pietele financiare fac in asa fel ca lumea sa fie mai riscanta in zilele noastre.Obsedati de crestereUn alt element insinuat subversiv de inflatia persistenta este "obsesia cresterii". "Fixatia pentru crestere poate incuraja comportamente care pot fi benefice pe termen scurt, dar este daunatoare pe termen lung", scrie Grice. In multe companii compensatiile si bonusurile managerilor sunt acordate in functie de cresterea societatii. Presiunile din mediul financiar asupra corporatiilor ii determina pe manageri sa ia decizii pe care in mod normal nu le-ar lua. Modalitatile de masurare a performantei, dar si de recompensare ii fac pe directori sa se concentreze mai mult pe pretul actiunii decat pe business-ul propriu-zis, ceea ce poate fi devastator.Nu este nimic in neregula cu cresterea; este de preferat ca firmele sa creasca, dar aceasta trebuie sa fie o consecinta a unui business bine condus. O intreprindere care rezolva mai bine decat competitorii ei problemele clientilor este normal ca va atrage inca si mai multi clienti; in aceste conditii, cresterea ar fi un rezultat firesc. Dar faptul ca o companie urmareste cresterea de dragul cresterii doar pentru ca cei de pe Wall Street o cer sau pentru ca remuneratia managerilor este alcatuita in functie de aceasta este ingrijorator pentru sanatatea pe termen lung a business-ului. Grice sesizeaza existenta unor presiuni pentru a se recurge la scamatorii contabile si le recomanda investitorilor sa fie atenti la bolile de crestere ale companiilor.Analistul financiar aminteste ca a participat la un road-show la care s-a prezentat si o companie dominanta la nivel regional intr-o industrie. Intr-o prezentare de 46 de pagini, cuvantul "crestere" era utilizat de nu mai putin de 48 de ori. Pe de alta parte, o societate ale carei actiuni Edelweiss deja le detinea in portofoliu, intr-un document de 44 de pagini, avea inserat de doar patru ori cuvantul "crestere". Deloc surprinzator, prima dintre companii avea un nivel de indatorare de doua ori mai mare. Este o realitate tendinta unor corporatii de a-si asuma riscuri sau de a le ignora pentru a obtine mult-ravnita crestere.Un capitalism in care nu mai stim ce inseamna capitalulO alta confuzie majora alimentata in epoca inflationista este aceea dintre bani si capital. Acest lucru se observa si din utilizarea abundenta a termenului de "capital financiar". Oamenii nu inteleg ca de fapt capitalul este limitat, in timp ce banii pot fi infiniti. Pentru a arata cat de absurda este confuzia, Grice mentioneaza ca ar suna stupid sa spunem, spre exemplu, ca Banca Centrala Europeana ar trebui sa tipareasca mai mult capital. Lichiditate exista mai multa in sistem decat este colateral in economia reala. De aici, intelegem ca de multe ori problemele unor companii sau institutii financiare nu sunt de lichiditate ci de solvabilitate.Capitalul vine din economisire, insa creditul ieftin si inflatia descurajeaza acest proces. Inflatia a insinuat la nivelul limbajului idei false si ceva este foarte gresit in felul in care economistii vad acum economia. Inflatia de credit a antrenat o inflatie a preturilor activelor, iar inflatia activelor a alimentat in permanenta o inflatie a asteptarilor viitoare. Capitalul este, in realitate, insuficient pentru a acoperi asteptarile care exista astazi la nivelul societatii.