Datoria privata, bolovanul din piete - 07 iunie 2013

Profesorul american Michael Hudson spune ca problema principala nu este datoria publica, ci contractele bilaterale intre actorii privatiAutoritatile urmaresc sa impiedice "solutia pietei" care consta in lichidarea activelor si stergerea datorieiStatele si bancile fac totul pentru mentinerea artificiala in sistem a unor datorii care nu pot fi achitate si ii transforma in sclavi pe debitoriNu creditul guvernamental constituie cel mai important neajuns in sistemul financiar global, ci datoria privata, spune Michael Hudson, profesor la University of Missouri si fost executiv la banca newyorkeza Chase Manhattan. Cantitatea de credit a atins niveluri de la care imprumuturile nu mai pot fi achitate in contextul in care efortul de rambursare a ajuns sa fie echivalent chiar si cu 70-80% din venituri. Solutia de piata, asa cum a fost validata in cele cateva secole de capitalism, ar fi lichidarea datoriei, insa establishmentul este cel care face totul pentru ca intreg stocul de credit sa fie mentinut in sistem de ca si cand ar putea fi achitat vreodata. Politica actuala este aceea de a crea inca si mai multa datorie, a declarat Hudson pentru RealNews Network, adaugand ca factorii de decizie incearca sa mentina iluzia potrivit careia oamenii trebuie sa continue sa se imprumute pentru a iesi din datorii.Mediul privat nu are iesirea "tiparnitei"Datoria publica nu este o problema din punct de vedere nominal intrucat statele au "tiparnite" si, utilizandu-le, nu pot deveni insolvente. Cel mai bun exemplu este acum cel al Statelor Unite ale Americii, care ruleaza un deficit bugetar finantat de banca centrala prin tiparire de bani. Rezerva Federala Americana face acest lucru fara limita incepand cu 2008, spune Hudson.Impasul cel mai important este insa in sectorul privat, acolo unde actorii din piata mizeaza pe rambursarea datoriilor. Cum imprumuturile nu mai pot fi achitate in termeni reali, iar accesul la tiparnita le este restrans jucatorilor de drept privat, mai raman doar doua variante de stingere a datoriilor: fie prin executarea silita a debitorilor, fie prin stergerea datoriilor pana la un nivel la care acestea chiar sa poata fi platite. Oricare dintre cele doua modalitati reprezinta o solutie de piata, iar in trecut chiar se proceda la lichidarea datoriilor.De ce nu mai este lasata piata sa functionezeAcum nu se mai permite solutia de piata, spune Hudson. Politicienii sunt cei care spun in acest caz ca bancile, cei mai mari contributori la campaniile electorale, nu trebuie sa isi asume niciun fel de pierderi care ar rezulta dintr-o deflatie a creditului. Ei incearca sa pastreze datoriile in sistem, ba chiar sa adauge noi datorii pentru a reinflama piata imobiliara si piata creditului.La munca in folosul bancilorCele mai mari datorii apar in zona de real estate. Michael Hudson aminteste ca in anul 1961, cand a ajuns sa lucreze pentru prima oara pe Wall Street, bancile aveau o regula care spunea ca ratele lunare la ipoteci nu pot depasi 24% din venit. A fost apoi adus in discutie un raport de 32% din venituri pentru ca acum Agentia Federala pentru Locuinte (FHA), ce garanteaza noua din zece ipoteci acordate in America, sa accepte niveluri ale ratelor reprezentand 43% din castigul lunar al debitorilor. In cazul fericit in care clientii sistemului bancar nu au imprumuturi pentru studii, tot au datorii de 20% din venit pe carduri de credit si alte forme de imprumuturi de consum, la care se adauga contributiile de 25% pentru asigurarile sociale si alte taxe catre stat. Asa se face ca familiile de americani ajung sa dea pana la 70-80% din castigurile lor bancilor si statului."Singurul mod in care poti supravietui este prin credit", a declarat Hudson, intr-o interventie pentru postul de televiziune Russia Today, adaugand ca acest lucru ar fi fost de neconceput pentru economistii clasici in conditiile in care acum 100-200 de ani numai bogatii se puteau imprumuta, nu si muncitorii.Din balonul speculativ a ramas numai datoriaSistemul bancar a creat prea multi bani, ceea ce a condus la criza financiara; au inflamat preturile in imobiliare, in educatie, pe pietele de actiuni si bonduri. Este un balon speculativ urias care a fost umflat de bancile comerciale, si nu de Guvern. Mai mult decat atat, oamenii au ajuns cumva sa creada ca inflatia aceasta este buna. Cand preturile caselor se majorau, considerau ca acest lucru este ceva pozitiv. Doar ca, atunci cand cotatiile din imobiliare s-au prabusit, ceea ce a ramas a fost datoria. Atunci a iesit in fata realitatea ca nu a fost, de fapt, o creare de avutie, ci o creare de datorie. Cea mai mare confruntare pentru economia mondiala acum o reprezinta aceasta datorie privata, un reziduu al bulei speculative, conchide profesorul american.