Datoriile, reteta saracirii saracilor - 27 ianuarie 2014

Profesorul american Michael Hudson spune ca sectorul financiar perpetueaza un sistem al datoriilor care imbogateste oligarhiile si ii saraceste inca si mai mult pe cei saraciUmflarea artificiala a creditului urmata de executarea activelor reale reprezinta un adevarat jaf orchestrat de puternicii din fiecare taraDatoriile au ajuns asa de mari tocmai pentru ca sectorul financiar castiga enorm din crearea de credit, afirma si profesorul australian Steven Keen, care anticipeaza, insa, contractia acestuiaCantitatea de credit din sistemul financiar global este exagerata, iar problema datoriilor private este inca si mai mare decat cea a obligatiilor sectorului public, spune Steven Keen, profesor de economie si finante la University of Western Sydney, Australia. Invitat saptamana trecuta la postul de televiziune Russia Today, Keen a afirmat ca datoria a fost lasata sa creasca intr-atat de mult tocmai pentru ca sectorul financiar castiga enorm din crearea de credit. Dupa parerea sa, dimensiunea sectorului bancar american nu este una normala si acesta are o cale lunga de parcurs pentru a reduce datoria pana la un punct in care industria financiara sa fie una limitata, ca oricare altele, servind economia, si nu una imensa care traieste pe spatele acesteia. Niveluri extreme ale datoriei se inregistreaza si de cealalta parte a Atlanticului, iar Keen indica Olanda si Marea Britanie ca fiind tari ale caror economii vor fi zguduite de socuri din zona creditului.Datoriile se afla intr-o zona excesiva si in opinia lui Michael Hudson, profesor de economie la University of Missouri. Expansiunea creditului a favorizat adancirea discrepantelor sociale, in masura in care 99% din populatie este datoare catre numai 1% dintre cetateni. Ultimii sunt asa de avuti incat crediteaza inclusiv guvernele. Datoriile publice au ajuns si ele in zone in care nu pot fi platite, insa creditorii nu isi fac probleme daca guvernele vor putea achita sau nu; de fapt, acestia nici nu au dorit dintru inceput restituirea imprumuturilor, ci ca tarile sa le dea in contul datoriilor ceea ce au mai bun: cai ferate, companiile electrice, pamanturile, campurile petroliere etc. Din acest punct de vedere, datoria este folosita ca instrument pentru a executa proprietatile si ca metoda de transfer de avutie dinspre debitor si creditor. "Asa s-au imbogatit toate oligarhiile in fiecare tara din lume de-a lungul istoriei, acordand imprumuturi si apoi executand activele garantate, saracindu-i pe ceilalti oameni. Acesta este planul de afaceri pe care il avem astazi", a declarat, pentru Russia Today, Hudson, care inainte de a urma cariera universitara a lucrat pe Wall Street pentru banca Chase Manhattan.Cat de pragmatica este iertarea datoriilor?"Datoriile care nu pot fi platite, in cele din urma, nu vor fi platite", este butada pe care profesorul american o repeta de fiecare data cand are ocazia. Totusi, sistemul financiar este foarte complex pentru a permite anularea instantanee a creditului gresit directionat. Astfel, daca in vechime erau despotii cei care faceau iertari de datorii, acum, datoria fiind privata, este foarte dificil de realizat acest lucru.Acum 6.000 de ani sau acum 2.000 de ani, datoriile apareau, in special, in domeniul agricol. Spre exemplu in Sumer, la Babilon, erau indivizii cei care faceau datorii catre Palat pentru a putea sa-si sustina culturile. Contractau imprumuturi in contul rentei, al aductiunilor de apa, al transportului alimentelor sau al animalelor de munca. Erau insa ani in care culturile se compromiteau si era evident ca datoriile nu puteau fi platite. Tocmai de aceea conducatorii proclamau periodic o amnistie a datoriilor pentru taxele neplatite. Aceasta viza redarea unui echilibru in perspectiva unui nou inceput.Acum abolirea datoriilor este mult mai dificila, intrucat atunci cand anulezi datoria cuiva, distrugi, in acelasi timp, economisirea altcuiva. In Roma antica au fost conducatori care si-au asumat si acest lucru, insa ei au starnit adversitatea oligarhiei. Istoria este plina de lideri politici care, pentru ca au propus anularea datoriilor, au fost ucisi de oligarhii si de creditori, spune Hudson.Moneda euro, foamete sau pustiire pentru tarile slabe din UESistemul de credit al zonei euro ne spune aceeasi poveste despre adancirea prapastiei intre creditori si debitori, intre bogati si saraci. Profesorul Michael Hudson afirma ca daca uniunea monetara nu se va sparge, nu vom avea decat o migratie continua dinspre tarile supuse austeritatii catre alte state mai dezvoltate. Exemplul sau este cel al Letoniei, de unde - desi este proclamata un miracol al politicilor neoliberale - 10% din populatia tarii a emigrat incepand cu anul 2008. Statele slabe ale uniunii monetare sunt silite sa aplice politici de austeritate pentru a putea plati obligatiile fata de creditori. Integrarea europeana inseamna austeritate pentru muncitori, salarii in scadere, diminuare a standardelor de viata si migrari continue pana cand acele tari vor deveni veritabile "deserturi depopulate". O oligarhie financiara conduce cu un pumn de fier Uniunea Europeana si distruge tara dupa tara, asa cum deja am vazut cu Grecia, Irlanda si Letonia, mai spune Hudson.Un scenariu asemanator este si cel al profesorului australian Steven Keen, fondator si administrator al portalului Debt-Watch: "emigrare sau infometare". Proiectul uniunii monetare, pe care acesta il numeste "una dintre cele mai nebunesti politici care au fost promovate vreodata", nu a facut decat sa conduca la migrari masive din tari precum Irlanda, Spania, Portugalia si Grecia, pe masura ce locurile de munca din economiile nationale s-au distrus. Faptul ca tinerii din Portugalia au ajuns sa emigreze in Mozambic pentru a obtine un job arata ca Europa este de doua-trei ori mai rea decat America, a mai spus Keen.