Deflatia veacului ce va sa vie - 03 iunie 2013

Circumstantele din economia globala favorizeaza deflatia, iar prima parte a secolului poate sta sub semnul acestui fenomen, spune Gary Schilling, investitor cu mare experienta in pietele financiare internationale. Imbatranirea populatiei, declinul venitului mediu, oferta in exces si tendinta de economisire sunt factorii care creeaza o presiune deflationista in economiile dezvoltate. Acestora li se adauga achitarea accelerata a datoriilor care exacerbeaza deflatia.Intr-o serie de cinci articole publicate pe Bloomberg, Schilling ii contrazice pe cei care au asteptari inflationiste ridicate si se uita cu ingrijorare la politicile extrem de relaxate ale bancilor centrale. Astfel, in opinia investitorului american, stimulii abia compenseaza slabiciunea sectorului privat si contractia datoriei pe diverse segmente de piata. Tendinta de deflatia este deja vizibila in ceea ce priveste salariile, casele, marfurile si unele categorii de active financiare, insa acest fenomen ar putea deveni cronic, ceea ce ar fi normal intr-o perioada de pace.Razboi si pace. Inflatie si deflatie"In anii din urma, stimulii monetari si fiscali introdusi in toata lumea au condus la asumptia ca o inflatie serioasa, daca nu o hiperinflatie, este pe drum. Cred ca deflatia cronica este mai probabila", isi incepe Schilling primul dintre articole. Asteptarea fata de noi cresteri ale preturilor este intrucatva rezonabila; cei mai multi oameni au experimentat doar inflatie. Ultimul episod deflationist important a fost consemnat in anii '30. A fost si ultima data cand in SUA a fost vreme de pace. "Deflatia este un fenomen al perioadei de pace", spune Schilling.Inflatia, din contra, apare pe timp de razboi. Nu se aplica numai in razboaiele cu foc, ci si in razboiul rece sau "razboiul impotriva saraciei". Acestea sunt perioadele care apar cand guvernele realizeaza cheltuieli supradimensionate. Nu este cazul, insa, si acum; stimulii guvernamentali abia compenseaza slabiciunea sectorului privat.Potrivit calculelor lui Schilling, in America de Nord, de la 1749 incoace, in 95 de ani de razboi preturile au crescut in medie cu 5,7% anual, iar in 168 de ani de pace, au scazut in medie cu 1,2%. De vreme ce SUA se retrag din Irak si Afganistan, iar statul isi reduce cheltuielile de aparare, conditiile de pace ar urma sa prevaleze.Unde si de ce se manifesta deflatiaIntr-o economie normala (fara razboi) deflatia ar fi bine stabilita; in economia globala, dominata de achitarea accelerata a datoriilor in sectorul privat si a institutiilor financiare, tendinta este deflationista intr-un mod foarte ridicat. Procesul de deleveraging prin care trece consumatorul american si companiile din SUA este cel care pune presiune pe deflatie, spune Schilling, autor al unei carti pe aceasta tema, "Age of Deleveraging". Teza de la care pleaca este aceea ca lichiditatea creata de bancile centrale este restransa fata de distrugerea creditului pe care o cunoaste sectorul financiar in etapa de achitare a datoriilor.Este un declin al produselor structurate, bancile sterg active din bilanturi, iar oamenii economisesc mai mult. Imbatranirea populatiei reprezinta o alta forta deflationista, in timp ce deflatia mai rezulta si din cresterea economica sub potential. Stocurile ridicate pune presiune in sens descendent pe preturile marfurilor. Supraproductie este si in domeniul agricol unde, speriati de seceta de anul trecut, fermierii au plantat mai mult ceea ce va duce la o recolta record in 2013. Oferta in exces este o cauza esentiala a deflatiei, insa acesteia i se adauga declinul venitului mediu real sau chiar in termeni nominali, rezultat al globalizarii pietei muncii. De asemenea, municipalitatile si guvernele statelor sunt presate sa taie cheltuielile, iar dintre acestea, costurile salariale sunt printre primele pe lista ajustarilor.Dupa decenii de inflatie, avem o tendinta neobisnuita in ceea ce priveste perceptia dinamicii preturilor, spune Schilling. Astfel, cand platim preturi mai mari spunem ca este inflatie, in timp ce dobandim produse la preturi mici credem ca aceasta s-ar datora faptului ca facem cumparaturi inteligente. In realitate, tendintele deflationiste sunt deja prezente in economie.Nu toarna Bancile Centrale atata lichiditate cat credit se evaporaStimulii introdusi in ultimii ani au compensat rasaritul unei epoci a deflatiei cronice. Deficitele create pentru cheltuielile acestor programe ar fi fost inflationiste numai daca masurile ar fi aparut intr-o perioada cu somaj mic si cerere excesiva. Schilling contrazice faptul ca acesti stimuli pot fi catalizator pentru cresterea preturilor.Intr-adevar, stimulii monetari au fost "extremi de agresivi"; mai intai dobanzi zero, apoi cumparari directe de active financiare, in special bonduri guvernamentale si obligatiuni cu acoperiri in ipoteci. Respectivele masuri au fost insa neutralizate de inasprirea standardelor de creditare, de ipotecile mai mici decat valoarea imobilelor si de incertitudinea asupra locurilor de munca.Bancile comerciale au fost la originea creatiei monetare si nu au creditat in baza rezervelor create de Fed. Asa se face ca acum marirea bilantului bancii centrale nu are efect inflationist in masura in care institutiile de credit au dificultati in a impinge banii in economie. In perioada 1947-1952 fiecare dolar nou de datorie punea 4,61 dolari in produsul intern brut. Acum, in intervalul 2001-2008, fiecare dolar de datorie a adaugat doar 0,08 dolari in PIB.De unde frica de deflatieImpactul stimulilor este din ce in ce mai redus, astfel incat programele de relaxare monetara ale Fed au trecut intr-o faza a disperarii, cu achizitii de active financiare de 85 miliarde dolari pe luna pe seama extinderii bilantului bancii centrale. "Este o reactie experimentala, aproape disperata", scrie Schilling. El aminteste ca actualele programe de stimulare au ca principal motiv tocmai frica de deflatie.Reprezentantii Rezervei Federale vor ca dobanzile sa fie real negative pentru ca oamenii sa continue sa se imprumute. Totusi, prentru ca dobanzile nu pot merge sub zero, orice scadere de preturi creeaza randamente real pozitive pentru cash. Realitatea existentei unor rezerve in exces de 1,7 trilioane dolari in sistemul bancar american arata ca oamenii nu se mai imprumuta.Daca deflatia cronica se instaleaza, dobanzile vor ramane la zero, iar Fed va fi incapabila sa mai taie ratele de dobanda daca survine o noua slabiciune in economie. Bancherii centrali se tem de asteptarile deflationiste care determina o intarziere a cumpararilor; aceasta contribuie la o majorare a stocurilor, la supracapacitati, ceea ce forteaza in jos preturile si exacerbeaza tendintele de deflatie.Ingrijorarea cea mare este legata de faptul ca deflatia va majora valoarea datoriilor in termeni reali, iar in acest caz capacitatea de rambursare a debitorilor devine indoielnica. Este ceva similar cu ceea ce se intampla acum cand oamenii nu pot achita ipotecile din salarii taiate.O alta obiectie adusa in discutie de unii analisti este aceea ca prin deflatie ar creste datoria federala. "Unii critici sugereaza ca este o conspiratie guvernamentala pentru a promova inflatia si a reduce astfel valoarea datoriei. In conversatiile mele cu factorii de decizie politica de peste ani nu am auzit nici cea mai mica indicatie ca asa o politica ar exista. De fapt, este mai multa grija asupra efectelor distrugatoare ale inflatiei asupra economiei", spune Schilling.Deflatia poate fi bunaCompensarea fortelor deflationiste prin stimuli fiscali si monetari este doar temporara, considera investitorul american. El insa afirma ca deflatia poate fi buna, in masura in care rezulta din oferta excesiva si din tehnologiile superioare. Un astfel de exemplu este cel al masinii de fabricat sticla ce a inlocuit sticlarii, aceasta a condus la coborarea pretului unei duzini de sticle de la 3,5 dolari in 1864, la 40 de centi in 1888.De asemenea, in perioada 1870-1898 economia SUA a crescut in medie cu 4,5% pe an si consumul pe cap de locuitor s-a majorat cu 2,3% pe an intr-un rastimp in care preturile de gros au scazut cu 34% (o medie anualizata de 1,7%), iar preturile de consum au suferit un declin de 47% (2,5% anual). O astfel de deflatie buna a fost si in anii ‘20, cand aparitia pe scara larga a automobilelor si electrificarea masiva a dublat productia industriala desi preturile au scazut.