Marea Evadare din inchisoarea castigurilor mici Piata - 19 aprilie 2012
Bill Gross, manager la fondul de investitii cu cele mai mari plasamente in pietele de bonduri, spune ca perioada randamentelor mari ale activelor financiare a trecutInvestitorii trebuie sa realizeze eforturi importante pentru a obtine castiguri intr-o economie dominata de contractia creditului si sa se sustraga represiunii financiare a bancilor centraleOportunitatile principale ar fi activele reale, bondurile cu scadente scurte, actiunile platitoare de dividend si marfurile sensibile la inflatieInvestitorii trebuie sa ia act ca actioneaza intr-un mediu financiar represiv, care reduce randamentul oricaror categorii de active financiare, spune intr-o nota recenta pentru clienti, preluata de publicatia online Zero Hedge, Bill Gross, manager la PIMCO, fond care are in administrare peste 1.000 miliarde dolari. El recomanda investitorilor un interes mai mare pentru activele reale in conditiile in care hartiile de valoare au stors maximum de randamente din economie in ultimii 30 de ani.Castigurile din actiuni si bonduri au putut fi obtinute in decadele trecute in peisajul unei lumi financiare dominate de expansiunea creditului. Acum mecanismul de extindere a datoriilor a ajuns la un impas, iar achitarea acestora franeaza o economie care abia tine pasul pentru a oferi randamentele promise de instrumentele financiare.Dobanzile apropiate de zero, dublate de o inflatie usoara, creeaza un mediu neprielnic, in care mai degraba se pierd bani, insa este de datoria investitorilor sa incerce sa se sustraga acestei represiuni financiare puse la cale de bancile centrale. Bill Gross numeste acest demers "Marea Evadare", facand trimitere la un film din 1963 care il are ca protagonist pe actorul Steve McQueen si in care un grup de prizonieri americani si britanici incearca sa fuga dintr-o inchisoare germana in cel de-al doilea Razboi Mondial. Ca si detinutii respectivi, investitorii au acum asigurata o viata intrucatva suportabila, insa merita ca acestia sa incerce sa se intoarca "la normal", pentru a obtine castiguri, refuzand randamentul negativ real de 2-3% oferit de titlurile de stat cu scadente scurte.Cei de la PIMCO recomanda activele reale in detrimentul celor financiare, bondurile de calitate cu maturitati apropiate si protejate la inflatie, actiunile purtatoare de dividende (de preferat ale unor companii listate pe pietele emergente) si marfuri suferind de constrangeri de piata, sensibile la inflatie. Aceste plasamente ne pot ajuta sa traversam mai bine o perioada de inflatie usoara si represiune financiara, urmand ca abia apoi sa ne construim "portofoliul de bunker" care sa ne ajute sa supravietuim unei noi crize de tipul celei din 2008, mai spune Gross.Castigurile de odinioara, obtinute doar din escaladarea muntelui datoriilorInsasi existenta acum a unei etape de achitare a datoriilor presupune ca a fost o indatorare prealabila. Aceasta a inceput chiar din primele decenii ale secolului trecut, cand s-a aplicat pe scara larga sistemul rezervelor fractionare in lumea bancara, a continuat cu decuplarea dolarului de la aur in anii '30 si a culminat cu intronarea dolarului bazat pe credit in timpul lui Richard Nixon si cu dereglementarea generalizata a pietei creditului operata de Administratia Clinton.De fiecare data, sectorul privat a fost mai mult decat doritor sa joace jocul si a extins creditul inclusiv inventand forme complexe ale acestuia, cunoscute sub denumirea de derivate si indepartate chiar si de conceptul sistemului bancar operand cu rezerve fractionare, in acceptiunea sa conservatoare.Extinderea creditului s-a lovit de o serie de obstacole de la criza "savings & loans" de la inceputul anilor '80 si falimentul Mexicului, pana la criza asiatica, spargerea bulei "dot.com" si a balonului creditarii subprime. Participantii au invatat insa lectia potrivit careia factorii de decizie intervin de fiecare data pentru a sustine sistemul si a salva jucatori individuali (prin extinderea creditului, reducerea ratelor de dobanda, escaladarea deficitelor, dereglementare suplimentara).Levierul fiscal si cel monetar au supradimensionat veniturile financiare pana la niveluri imposibil de sustinut de economia reala. Aceasta nu a mai putut crea avutie in ritmul aprecierii activelor financiare. Mantra potrivit careia actiunile sunt bune pe termen lung a ramas in picioare, insa ei i s-a adaugat si ideea ca imobiliarele au preturi in continua crestere; acestea au capatat la randul lor comportamentul unor active financiare. Cum ratele de dobanda au coborat incontinuu, preturile au inceput sa urce magic pe toate categoriile de active. Multiplii actiunilor au crescut, preturile bondurilor cu scadenta la 30 de ani emise de Trezoreria SUA s-au dublat, iar imobiliarele au prosperat. Tot ce a operat pe levier in economia globala a mers bine, gratie pietelor financiare care au extins creditul.Petrecerea s-a terminatIn 2008 totul s-a oprit brusc. Si s-a inversat. Efectul de parghie si indatorarea pareau ca si-au atins limitele cu piata subprime si odata cu aceasta si bancile, dar si tarile insele. "Jocul pe care il stiam cu totii pare sa se fi sfarsit sau cel putin sa se fi schimbat substantial", spune Gross. S-a incercat trecerea datoriilor din mediul privat pe balantele publice, dar si aceasta strategie isi atinge praguri ale sustinerii politice. Reducerea datoriilor este un proces ascuns, dar care are loc in economia mondiala. El este oarecum selectiv, fiind mai vizibil in cazul gospodariilor populatiei si al statelor periferice din zona euro.Cresterea capitalului bancilor in paralel cu asumarea de pierderi de catre acestea este parte a aceluiasi fenomen de deleveraging, care este sanatos pe termen lung, dar care pe termen scurt franeaza cresterea.Trilioanele de dolari pompate de bancile centrale catre un sistem financiar dependent de credit permit mentinerea pe un sens ascendent a spiralei datoriilor. De data aceasta insa, creditul are o expansiune mai potolita si inducand mai putin risc sistemic. Cum ne descurcam, asadar, in acest "nou normal" in care, in ansamblu, datoriile cresc intr-un ritm mai lent, in paralel cu un deleveraging selectiv? - se intreaba Bill Gross. In primul rand, prin a ne lua gandul de la castigurile de altadata. In precedentii 30 de ani, cel mai bine au performat activele financiare, care au beneficiat de extinderea creditului si de cash-flow-uri importante. Cu cat mai riscante erau plasamentele, cu atat mai mari veniturile. Cel mai mare castig il aduceau activele cele mai expuse efectului de parghie si cele mai elongate. Ele au supraperformat activelor reale, de vreme ce avutia era furata din viitor si adusa in prezent. Actiunile, bondurile cu maturitati lungi si imobiliarele au fost marile castigatoare. Marfurile au subperformat, desi inflatia le-a facut, de asemenea, sa isi majoreze preturile. Aceste aprecieri au fost o consecinta a unei calatorii lungi a extinderii creditului si care a ajuns in zone de exces, unde ratele de dobanda au fost negative, iar pentru activele de risc s-a platit premium.Acum insa cresterea reala din economie nu poate copia veniturile simulate in sistemul financiar. Castigurile reale sunt greu de obtinut si nu mai pot fi suplinite de "vrajitoriile financiare". Pietele financiare si in special pietele de bonduri au stors totul in anii trecuti de la economia reala. Acum randamentele acestor instrumente tind spre zero, ca si in cazul activitatii economice nemijlocite. Inflatia mai poate ridica preturile activelor financiare, de exemplu a actiunilor, insa abilitatea investitorilor de a smulge castiguri reale - dincolo de inflatie - este limitata, mai avertizeaza Gross.Cum se mai pot face baniCei de la PIMCO enumera clasele de active pe care se pot obtine randamente intr-un climat al dobanzilor zero si al unei inflatii usoare. In primul rand pe activele reale (prin contrast cu activele financiare). Dintre activele financiare, sunt de preferat cele cu maturitati restranse care au proprietatea de a fi mai defensive. De asemenea, sunt recomandate plasamentele in activele financiare ale unor entitati cu balante contabile relativ solide si expuse in zone cu rate de crestere mai ridicate. Gross mai aminteste de activele financiare sau reale care beneficiaza de politici favorabile din partea autoritatilor fiscale si monetare. Nu in ultimul rand, investitorii trebuie sa fie atenti ca activele financiare sau reale in care isi pun banii sa nu poarte povara unor datorii excesive sau sa fie subiectul unor taieri de principal, in viitor.Coborand mai in detaliu, managerul de la PIMCO mentioneaza in pietele de bonduri, titlurile de valoare de calitate inalta, durata scurta si protejate de inflatie. Intre actiuni sunt preferate plasamentele pe termene restranse in companii din piete emergente si ale caror actiuni sunt purtatoare de dividende. Dintre marfuri, ar fi de urmarit cele care sunt sensibile la inflatie si unde oferta este limitata. Nu in ultimul rand, investitorii trebuie sa fie precauti la strategiile care utilizeaza efectul de parghie si care promit randamente cu doua cifre.Putem castiga, dar criza ne va ajunge din urmaBill Gross spune ca acum este mai grea o intoarcere a procesului de acumulare a datoriilor decat i-a fost in anii 1979-1981 sefului de atunci al Rezervei Federale Americane, Paul Volcker. Atunci sistemul opera cu mai putin leverage si era mai putin dependent de credit.Este posibila dupa 2012 o implozie sistemica de tipul celei din 2008? Este intrebarea pe care si-o pune seful de la PIMCO. Tot el raspunde: Da. Dar este mai probabil ca sistemul sa fie alimentat suplimentar dinspre politica monetara si fiscala inainte ca balonul sa se sparga. Pana atunci, asadar, prioritatea este aceea de a supravietui represiunii financiare. "Constituirea portofoliului de bunker vine abia dupa aceea", a zis Gross.Intr-o lume operand cu un volum ridicat de datorii - a continuat el - procesul de revers nu este, in mod necesar, gradual. Greselile de politica, creatia monetara in exces, prea multe constrangeri fiscale, conflictele geopolitice si razboaiele, dezintegrarea uniunilor monetare pot precipita o prabusire dezordonata a creditului fie prin inflamarea generalizata, fie prin deflatia activelor financiare si a economiei reale, a mai avertizat managerul de la PIMCO.